Haosul din domeniul transporturilor aeriene manifestat la nivel european pare ca se amplifica pe zi ce trece. Evident, nici Romania nu putea fi ocolita de astfel de incurcaturi.
Practic, intarzierile substantiale, de domeniul orelor, atat la decolare cat si la aterizare, precum si zborurile anulate sau reprogramate in alte zile, in loc sa fie exceptii cu incidenta rara, au devenit elemente cotidiene, spre nemultumirea absolut justificata a calatorilor. Probleme de acest tip se intalnesc in toate aeroporturile din Romania, dar nicaieri nu sunt mai vizible si cu un impact mai pregnant asupra fluxului de calatori decat pe Aeroportul International „Henri Coanda” Bucuresti, principala poarta de acces a tarii pentru calatoriile aeriene.
Pentru a releva amploarea disfunctionalitatilor este suficient sa se prezinte o serie de cifre elocvente. Conform Companiei Naționale Aeroporturi București (CNAB) in perioada 30 iunie – 6 iulie un numar de 957 de curse au avut intarzieri de peste 30 de minute, fie la plecare, fie la aterizare, iar 56 de curse au fost anulate complet de catre companiile aeriene care le operau.
Dintre companiile cu mai mult de 100 de zboruri soldate cu intarzieri peste pragul de 30 de minute in saptamana analizata, cele mai multe cazuri s-au consemnat la societatea maghiara Wizz Air – 264 de zboruri, urmata de operatorul roman de stat Tarom cu 162 de curse si compania low cost irlandeza Ryan Air (cu 148). Ceilalti operatori aerieni au inregistrat mai putine zboruri afectate de decalaje de timp, sub 100 per companie.
In comparatie, in aceeasi perioada Aeroportul International „Henri Coanda” a inregistrat un total de 2357 de zboruri, dintre care 1189 au fost sosiri si 1177 decolări. Astfel, la un calcul simplu, se constata ca aproximativ 40,6% dintre zboruri au fost afectate intr-un fel sau altul de intarzieri. Altfel spus, 2 din 5 curse au intarziere peste limita, iar acest fapt nu este deloc imbucurator pentru clienti. Aici mai intervine si alt aspect de nuantare: statistic, se inregistreaza toate intarzierile de peste 30 de minute, fara a se face o distinctie din punct de vedere al timpului efectiv. Totusi, in realitate, exista o mare diferenta intre un zbor care a intarziat 45 de minute si unul care a intarziat 5 ore sau peste. Impactul asupra calitatii si a gradului de satisfactie al calatorilor evident este diferit.
In ceea ce priveste cursele anulate in top regasim aceleasi companii: Wizz Air cu 23 de curse, Tarom (6 curse) si Ryan Air (4 curse). Restul zborurilor anulate apartin altor companii, dar fiind vorba de o incidenta mai mica (1-3 curse) si impactul asupra calatorilor este mai redus.
Cauzele cel mai des invocate de companiile aeriene pentru a justifica disfunctionalitatile (atat anularile cat si decalajele zborurilor) tin de sfera tehnologica, operationala si logistica sau de lipsa de personal.
Din prima categorie pot fi amintite motive ce tin de inspectia tehnica a aeronavelor, toate avioanele trebuind sa fie verificate conform standardului de siguranta inainte de orice cursa. Din categoria operationala si logistica, cele mai intalnite explicatii tin de rotatia aparatelor de zbor de la o ruta la alta, aspect care de multe ori implica intarzieri la transferul aeronavelor. Aceste redistribuiri se opereaza pentru a optimiza capacitatea de transport si costurile – daca o ruta este mai solicitata se aloca aeronave cu o capacitate mai mare si invers, insa aceste realocari implica o serie de timpi aditionali.
De asemenea si restrictiile de zbor cauzate de fenomenele meteo sau de situatii in care spatiul aerian este inchis – cazul rutelor care in mod normal trazitau spatiul aerian al Ucrainei sau al Federatiei Ruse – sau timpul de incarcare sau descarcare al aeronavei, mai ales cand este vorba de marfuri voluminoase se regasesc adesea printre argumente invocate. Ultima categorie se refera la lipsa echipajului: piloti, copiloti si ingineri de zbor sau a personalului insotitor de bord.
Desigur toate cauzele mai sus amintite pot fi mai mult sau mai putin pertinente, dar doar pana la un anumit punct. Daca motivele tehnice pot fi justificate in baza principiului conform caruia siguranta calatorilor primeaza fata de orice altceva, problemele de intarzieri operationale cum ar fi lipsa aeronavei sau de lipsa de personal sunt elemente ce tin de buna organizare a companiei respective si ar putea fi ameliorate prin optimizarea procedurilor.
Un exemplu foarte sugestiv cu privire la astfel de motivatii halucinante este cel al zborului Wizz Air Bucuresti-Bari din 30 iunie 2022, cursa ce a suscitat aproape o revolta a calatorilor pe Areoportul Henri Coanda. Zborul era programat sa plece la ora 20.05, dar, dupa o serie de amanari succesive, intr-un final zborul a fost anulat complet. Pasagerilor nu li s-a permis sa se imbarce. Motivul intra in categoria no comment: personalul ce trebuia sa deserveasca aeronava nu s-a prezentat, iar compania nu a gasit o alternativa in timp util, pentru ca nu exista o solutie de back-up pregatita anterior pentru astfel de situatii. Ulterior s-a aflat ca membrii echipajului si-au dat demisia inainte de cursa, cel mai probabil fiind nemultumiti de conditiile de lucru. Calatorii au fost indemnati sa ia legatura cu operatorul aerian pentru a incepe o lunga si anevoioasa procedura de recuperare a banilor platiti. Cine ramane cu nemultumirea ca nu a ajuns la destinatie? Pasagerul, desigur.
